Nimeni nu pune un petic de postav nou la o haină veche, căci peticul acesta, ca umplutură, trage din haină şi se face o ruptură şi mai rea. Nici nu pun oamenii vin nou în burdufuri vechi; altminterea burdufurile crapă: vinul se varsă şi burdufurile se strică; ci pun vin nou în burdufuri noi şi amândouă se păstrează împreună. (Matei 9 :16-17)

joi, 24 iunie 2010

Ion Mihalache – deţinutul nr. 51, de la stimă la umilinţă

de Barbu Piţigoi

Va invităm să citiţi sau să recitiţi un excelent articol apărut în „România liberă“ din 1 septembrie 2007.

Om politic si martir. A crezut cel mai mult in valorile taranimii

Despre Ion Mihalache, Petre I. Ghiata vorbea ca despre un miracol in viata politica romaneasca a timpului: "Anonim, fara nici un resort material, fara sprijin de alta natura, cu mijloacele sale spirituale, cu staruinta sa, a reusit sa-si dureze un nume celebru si sa creeze din temelie un mare organism politic". (Oameni si fapte - Bucuresti, 1938).

Dotat cu o inteligenta nativa, tanarul de la Topoloveni a beneficiat in implinirea personalitatii sale de sansa oferita scolii rurale de marii intelepti de la inceputul secolului al XX-lea. Dintre stelele aparute atunci pe firmamentul culturii nationale, doua nume s-au identificat cu lumea satelor Romaniei: Nicolae Iorga directorul "Semanatorului" si Spiru Haret, reformatorul invatamantului din Vechiul Regat. Ridicarea de scoli rurale si formarea in scolile normale a unor generatii de invatatori de tara avea sa duca la selectarea unor valori din randul carora a rasarit viguros feciorul sarac, musceleanul din Golestii Badi, de la Topoloveni. "Primul taran care a ajuns ministru, intr-o tara de tarani", cum arata Andrei Pipidi (Precuvantarea, la Ion Mihalache, Ce politica sa facem).

Pentru a citi restul articolului click AICI.

Niciun comentariu: