Nimeni nu pune un petic de postav nou la o haină veche, căci peticul acesta, ca umplutură, trage din haină şi se face o ruptură şi mai rea. Nici nu pun oamenii vin nou în burdufuri vechi; altminterea burdufurile crapă: vinul se varsă şi burdufurile se strică; ci pun vin nou în burdufuri noi şi amândouă se păstrează împreună. (Matei 9 :16-17)

marți, 2 august 2011

Scrisoare deschisă adresată Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional

de solicitare a colaborării autorităţilor române competente cu UNESCO şi organismele sale, în vederea înscrierii sitului Roşia Montană (Alburnus Maior) pe Lista Patrimoniului Mondial

În atenţia d-lui Ministru Kelemen Hunor

ŢINÂND CONT de argumentele experţilor în domeniul zăcământului auro-argentifer de la Roşia Montană, şi în special ale Prof. dr. Ioan Mârza, de la Departamentul de Geologie al Universităţii Babeş-Bolyai, din Cluj-Napoca, care în calitatea sa de:
– profesor universitar cu o autoritate ştiinţifică recunoscută internaţional, în specialitatea Zăcăminte de minereuri, cu studii asupra zăcământului auro-argentifer de la Roşia Montană (pe care l-a vizitat şi cercetat de nenumărate ori în ultimii 50 de ani),
– conducător al unei excepţionale teze de doctorat cu această temă,
– referent ştiinţific al altei teze de doctorat cu tematică asemănătoare,
– îndrumător de-a lungul anilor al multor lucrări de diplomă studenţeşti despre acest celebru zăcământ,
– cunoscător al geoarheologiei miniere de la Roşia Montană
– şi totodată un bun român,
afirmă că: „acordarea avizului de exploatare ar fi o greşeală catastrofală, deoarece în inconştienţa noastră, ne-am distruge cel mai de preţ argument istoric al latinităţii poporului român, ilustrat prin lucrări miniere bine conservate (subterane şi de suprafaţă), datate ca fiind de peste 2000 de ani, probabil chiar şi dacice (la suprafaţă),dar în mod cert, romane (galerii romane trapezoidale săpate cu dalta şi ciocanul)“;

ŢINÂND CONT că, „în ciuda unor programe de prevenţie arheologică (Preventative Archaeological Programs) anunţate de Firma Gabriel Resources/RMCG, exploatarea zăcământului de aur din masivele vulcanice Cetate şi Cârnic, preconizat a fi integral valorificat, ar duce la distrugerea totală a acestor surse geologice devenite geoarheologice (vechi galerii romane şi medievale care străbat aceşti munţi)“;

SUBLINIIND că „aceste galerii şi lucrări miniere reprezintă un obiectiv de patrimoniu de o valoare arheologică inestimabilă“;

SUBLINIIND că „dintre artefactele arheologice (unelte de minerit, obiecte auxiliare vieţii şi activităţii minerilor şi familiilor acestora din perioadele antică, medievală şi modernă, cimitire, stele funerare etc.) doar o parte infimă poate fi recuperată şi expusă în muzee (majoritatea dispărând sub puterea şi colţii excavatoarelor)“;

EVIDENŢIIND că, în alte ţări, existenţa unui obiectiv de patrimoniu cu o valoare adesea mai mică decât cea a Roşiei Montane reprezintă un motiv suficient pentru respingerea oricărui proiect care ar pune în pericol obiectivul istoric, chiar dacă proiectul ar putea atrage beneficii economice;

SUBLINIIND că un proiect cu consecinţe fatale pentru un obiectiv de patrimoniu naţional şi universal, de valoarea celui de la Roşia Montană, n-ar trebui sa fie aprobat nici în România pe baza calcului economic;

LUÂND ÎN CONSIDERAŢIE, totuşi, argumentul economic şi acceptând ca realistă suma de 4 miliarde USD ca beneficii pentru România, anunţată de Gabriel Resources/RMCG,
– subliniem că ele nu reprezintă decât 200 UD de persoană pentru întreaga viaţă de 18 ani a proiectului sau 11 USD pe an pentru fiecare Român;
– subliniem de asemenea că, conform condiţiilor contractuale actuale, Statul Român va începe să încaseze redevenţe numai la aproximativ 3 ani de la aprobarea proiectului; în plus, aceste redevenţe nu sunt calculate în funcţie de preţul aurului, cum se întâmplă în proiecte similare;
– subliniem de asemenea că eventualele dividente vor începe să curgă abia după 5 ani de la începerea proiectului, adică în 2016, în cazul în care proiectul ar fi demarat anul acesta;
– evidenţiem de asemenea că exploatarea propriu-zisă a aurului ar începe abia după 30-36 de luni de la începerea operaţiunilor şi că în următorii 2 ani după aceea toate fluxurile monetare disponibile vor fi alocate către Gabriel Resources, pentru rambursarea investiţiilor de 1 miliard USD făcute înainte şi după aprobarea proiectului; aceasta este o practică neuzuală în proiecte industriale;

SUBLINIIND că cele 19 miliarde USD pentru o perioadă de 18 ani, estimate de o firmă de consultanţă care lucrează pentru Gabriel Resources/RMGC, drept contribuţie a proiectului Roşia Montană la Produsul Naţional Brut al României, sub formă de „activităţi directe, indirecte şi stimulatoare de alte activităţi economice“ nu reprezintă o prognoză sau o obligaţie, ci o estimare standard a efectului multiplicator al oricărei activităţi economice. Aceasta este o practică de marketing uzuală atunci când se doreşte convingerea unei populaţii reticente în privinţa beneficiilor unui proiect;

REAMINTIND că 66% din populaţia României, conform unui sondaj efectuat de IMAS Marketing and Sondage, în aprilie 2009, este de acord să se interzică folosirea cianurilor în sectorul minier în România (eşantion: 1249 persoane, cu o marjă de eroare de 2,8%) şi numai 8,2% acceptă folosirea acestora, ceea ce echivalează cu o opoziţie larg majoritară faţă de proiectul Roşia Montană (deoarece singura exploatare economică posibilă a unei mine de aur este cea pe bază de cianură);

REAMINTIND că Academia Română, Biserica Ortodoxă Română, peste 40 de organizaţii ale societăţii civile, din domeniul cultural şi al protecţiei mediului, numeroase personalităţi româneşti şi străine precum şi multe milioane de români s-au pronunţat împotriva proiectului Roşia Montană;

SUBLINIIND că UNESCO, prin organismul sau, Comitetul Internaţional al Monumentelor şi Siturilor (ICOMOS) a luat în octombrie 2008 o poziţie oficială în favoarea Roşiei Montane, declarând-o un „potenţial Sit al Patrimoniului Mondial, întrucât este o aşezare minieră excepţională cu un peisaj cultural de acelaşi nivel“; ICOMOS cere autorităţilor române „să intervină de urgenţă pentru a asigura protejarea acestui sit“ şi „să evalueze importanţa lui culturală, istorică, arheologică, arhitecturală, etnografică şi spirituală în contextul patrimoniului cultural al Europei şi al lumii“ (ICOMOS – 16th General Assembly of ICOMOS, Quebec, Canada, 30 September-4 October, 2008),

Solicităm ferm colaborarea autorităţilor române competente cu UNESCO şi organismele sale, pentru evaluarea sitului Roşia Montană (Alburnus Maior) în vederea nominalizării lui pentru Lista Patrimoniului Mondial.


de solicitare a colaborării autorităţilor române competente cu UNESCO şi organismele sale, în vederea înscrierii sitului Roşia Montană (Alburnus Maior) pe Lista Patrimoniului Mondial.

În atenţia d-lui Ministru Kelemen Hunor

ŢINÂND CONT de argumentele experţilor în domeniul zăcământului auro-argentifer de la Roşia Montană, şi în special ale Prof. dr. Ioan Mârza, de la Departamentul de Geologie al Universităţii Babeş-Bolyai, din Cluj-Napoca, care în calitatea sa de:
– profesor universitar cu o autoritate ştiinţifică recunoscută internaţional, în specialitatea Zăcăminte de minereuri, cu studii asupra zăcământului auro-argentifer de la Roşia Montană (pe care l-a vizitat şi cercetat de nenumărate ori în ultimii 50 de ani),
– conducător al unei excepţionale teze de doctorat cu această temă,
– referent ştiinţific al altei teze de doctorat cu tematică asemănătoare,
– îndrumător de-a lungul anilor al multor lucrări de diplomă studenţeşti despre acest celebru zăcământ,
– cunoscător al geoarheologiei miniere de la Roşia Montană
– şi totodată un bun român,
afirmă că: „acordarea avizului de exploatare ar fi o greşeală catastrofală, deoarece în inconştienţa noastră, ne-am distruge cel mai de preţ argument istoric al latinităţii poporului român, ilustrat prin lucrări miniere bine conservate (subterane şi de suprafaţă), datate ca fiind de peste 2000 de ani, probabil chiar şi dacice (la suprafaţă),dar în mod cert, romane (galerii romane trapezoidale săpate cu dalta şi ciocanul)“;

ŢINÂND CONT că, „în ciuda unor programe de prevenţie arheologică (Preventative Archaeological Programs) anunţate de Firma Gabriel Resources/RMCG, exploatarea zăcământului de aur din masivele vulcanice Cetate şi Cârnic, preconizat a fi integral valorificat, ar duce la distrugerea totală a acestor surse geologice devenite geoarheologice (vechi galerii romane şi medievale care străbat aceşti munţi)“;

SUBLINIIND că „aceste galerii şi lucrări miniere reprezintă un obiectiv de patrimoniu de o valoare arheologică inestimabilă“;

SUBLINIIND că „dintre artefactele arheologice (unelte de minerit, obiecte auxiliare vieţii şi activităţii minerilor şi familiilor acestora din perioadele antică, medievală şi modernă, cimitire, stele funerare etc.) doar o parte infimă poate fi recuperată şi expusă în muzee (majoritatea dispărând sub puterea şi colţii excavatoarelor)“;

EVIDENŢIIND că, în alte ţări, existenţa unui obiectiv de patrimoniu cu o valoare adesea mai mică decât cea a Roşiei Montane reprezintă un motiv suficient pentru respingerea oricărui proiect care ar pune în pericol obiectivul istoric, chiar dacă proiectul ar putea atrage beneficii economice;

SUBLINIIND că un proiect cu consecinţe fatale pentru un obiectiv de patrimoniu naţional şi universal, de valoarea celui de la Roşia Montană, n-ar trebui sa fie aprobat nici în România pe baza calcului economic;

LUÂND ÎN CONSIDERAŢIE, totuşi, argumentul economic şi acceptând ca realistă suma de 4 miliarde USD ca beneficii pentru România, anunţată de Gabriel Resources/RMCG,
– subliniem că ele nu reprezintă decât 200 UD de persoană pentru întreaga viaţă de 18 ani a proiectului sau 11 USD pe an pentru fiecare Român;
– subliniem de asemenea că, conform condiţiilor contractuale actuale, Statul Român va începe să încaseze redevenţe numai la aproximativ 3 ani de la aprobarea proiectului; în plus, aceste redevenţe nu sunt calculate în funcţie de preţul aurului, cum se întâmplă în proiecte similare;
– subliniem de asemenea că eventualele dividente vor începe să curgă abia după 5 ani de la începerea proiectului, adică în 2016, în cazul în care proiectul ar fi demarat anul acesta;
– evidenţiem de asemenea că exploatarea propriu-zisă a aurului ar începe abia după 30-36 de luni de la începerea operaţiunilor şi că în următorii 2 ani după aceea toate fluxurile monetare disponibile vor fi alocate către Gabriel Resources, pentru rambursarea investiţiilor de 1 miliard USD făcute înainte şi după aprobarea proiectului; aceasta este o practică neuzuală în proiecte industriale;

SUBLINIIND că cele 19 miliarde USD pentru o perioadă de 18 ani, estimate de o firmă de consultanţă care lucrează pentru Gabriel Resources/RMGC, drept contribuţie a proiectului Roşia Montană la Produsul Naţional Brut al României, sub formă de „activităţi directe, indirecte şi stimulatoare de alte activităţi economice“ nu reprezintă o prognoză sau o obligaţie, ci o estimare standard a efectului multiplicator al oricărei activităţi economice. Aceasta este o practică de marketing uzuală atunci când se doreşte convingerea unei populaţii reticente în privinţa beneficiilor unui proiect;

REAMINTIND că 66% din populaţia României, conform unui sondaj efectuat de IMAS Marketing and Sondage, în aprilie 2009, este de acord să se interzică folosirea cianurilor în sectorul minier în România (eşantion: 1249 persoane, cu o marjă de eroare de 2,8%) şi numai 8,2% acceptă folosirea acestora, ceea ce echivalează cu o opoziţie larg majoritară faţă de proiectul Roşia Montană (deoarece singura exploatare economică posibilă a unei mine de aur este cea pe bază de cianură);

REAMINTIND că Academia Română, Biserica Ortodoxă Română, peste 40 de organizaţii ale societăţii civile, din domeniul cultural şi al protecţiei mediului, numeroase personalităţi româneşti şi străine precum şi multe milioane de români s-au pronunţat împotriva proiectului Roşia Montană;

SUBLINIIND că UNESCO, prin organismul sau, Comitetul Internaţional al Monumentelor şi Siturilor (ICOMOS) a luat în octombrie 2008 o poziţie oficială în favoarea Roşiei Montane, declarând-o un „potenţial Sit al Patrimoniului Mondial, întrucât este o aşezare minieră excepţională cu un peisaj cultural de acelaşi nivel“; ICOMOS cere autorităţilor române „să intervină de urgenţă pentru a asigura protejarea acestui sit“ şi „să evalueze importanţa lui culturală, istorică, arheologică, arhitecturală, etnografică şi spirituală în contextul patrimoniului cultural al Europei şi al lumii“ (ICOMOS – 16th General Assembly of ICOMOS, Quebec, Canada, 30 September-4 October, 2008),

Solicităm ferm colaborarea autorităţilor române competente cu UNESCO şi organismele sale, pentru evaluarea sitului Roşia Montană (Alburnus Maior) în vederea nominalizării lui pentru Lista Patrimoniului Mondial.

Coaliţia Internaţională Roşia Montană: Salvaţi Patrimoniul Nostru!

Vă rugăm să sprijiniţi această petiţie semnând AICI.

Niciun comentariu: