Nimeni nu pune un petic de postav nou la o haină veche, căci peticul acesta, ca umplutură, trage din haină şi se face o ruptură şi mai rea. Nici nu pun oamenii vin nou în burdufuri vechi; altminterea burdufurile crapă: vinul se varsă şi burdufurile se strică; ci pun vin nou în burdufuri noi şi amândouă se păstrează împreună. (Matei 9 :16-17)

miercuri, 19 decembrie 2012

Eusko, moneda locală a Ţării Bascilor

de Dan Popa

Eusko, moneda basca locala, va intra in circulatie la finele lunii ianuarie 2013. In lume exista mai multe variante de "bani locali" cu rol de catalizator economic- intra in circulatie, deblocheaza economiile, dupa care sunt retrasi

"Eusko" moneda basca ce se doreste a fi "complementara" monedei unice europene si care ar putea duce la consolidarea economiei locale va fi lansata inzona basca franceza pe 31 ianuarie, scrie cotidianul belgian 7sur7 . Eusko va permite "accelerarea schimburilor comerciale si reorientarea economiei", spun autorii acestui proiect financiar. In lume au existat si continua sa existe diferite variante de "bani locali". In timpul crizei din anii 2000, Argentinienii s-au folosit de "Credito" sau de "Patacon". In Brazilia circula cu succes, "Palmas"-ul. Un oras din Marea Britanie a pus in circulatie in septembrie 2008, Lira Lewes. In Europa circula peste 70 de asemenea monede locale. Ele nu au o sustinere guvernamentala si nu apar in cotatiile oferite de bancile centrale, dar circula pe piata si sunt acceptate la plata de catre comercianti si persoanele fizice. In plus, permit relansarea economiilor blocate.
Eusko, avand o valoare nominala de 1 euro, va putea fi schimbata la circa 40 de case de schimb din Tara Bascilor, existand cupiuri de 1, 2, 5, 10 sau 20 de euskos.

Banii "locali" sunt ca un catalizator. Intra in reactie, ajuta economia, dupa care sunt retrasi
Pentru cei care au o problema in a imagina o moneda complementare le sugerez sa se gandeasca de pilda la un cupon de 10 lei oferit de hypermarketuri. Si aceea poate fi considerata o "moneda" de schimb. La finele secolului trecut, mai multe State intrasera in criza de lichiditati au apelat la aceste monede locale care urmau apoi sa fie schimbate pe bani "buni".
Primii bani locali au fost pusi in circulatie prin 1800 in Elvetia, de catre Banque Wir. Aparatorii ideii monedelor locale spun (si au dreptate) ca intr-o economie intrata in criza, cu sanse mici de a iesi prin forte proprii, adoptarea unei asemenea monede poate fi solutia.
Pentru articolul integral pe hotnews.ro click AICI.

vineri, 14 decembrie 2012

Cămila sau cămilul?

de Alexandru Ciolan

În funcţie de data Sfintelor Paşti (de care depinde întreg calendarul anual bisericesc – cel hristologic, variabil, iar nu sărbătorile, fixe, ale sfinţilor), şi de îndrumările tipiconale, în biserica noastră ortodoxă pericopa despre bogatul doritor de viaţă veşnică poate fi citită atât spre sfârşit de vară, în a douăsprezecea duminică după Rusalii (în seria evangheliilor după Matei), cât şi în prag de iarnă, în a treizecea duminică după Rusalii (în seria evangheliilor după Luca). Nelipsită de la citire este evanghelia de la Luca, duminica a treizecea după Rusalii fiind rânduită cu dată relativ fixă, în ultima duminică din noiembrie. (Mai există două asemenea cazuri de tratament special, de duminici care pot ieşi din şirul crescător al numerelor de după Cincizecime pentru a fi aşezate în intervale anume precizate: Duminica a XXII-a, a Bogatului nemilostiv, trebuie să fie ultima dinainte de 6 noiembrie, iar Duminica a XXVII-a, a Tămăduirii femeii gârbove, trebuie să premeargă Duminica dinaintea Crăciunului, a Sfinţilor Strămoşi după Trup ai Domnului.)
Despre bogatul râvnitor, dar nedesăvârşit agonisitor de veşnicie, Matei (19, 16) spune că era „tânăr“, Luca (18, 18) aminteşte că era „dregător“ (gr. αρχωυ “arhonte”), pentru Marcu (10, 17) el nefiind decât „unul“ sau, în alte traduceri, un „oarecine“, un „ins“. În calendarul ortodox, Duminica a XII-a după Rusalii este numită de aceea a „tânărului bogat“, iar Duminica a XXX-a este a „dregătorului bogat“, chiar dacă ambele pericope vorbesc despre acelaşi personaj.
Întrucât cadrul în care este plasat episodul şi o frază a lui Iisus rostită cu acel prilej, aşa cum apar în majoritatea traducerilor Noului Testament (nu numai în cele româneşti…!), trezesc nelămuriri, vom încerca să facem câteva precizări, cu caracter enciclopedic şi filologic.
Să începem cu situarea în timp şi spaţiu a faptelor. Suntem la începutul celui de-al treilea an al lucrării publice a lui Iisus. În drum spre Ierusalimul Iudeii, unde trebuia să ajungă de Paştele evreiesc pentru că era dat să fie răstignit, Mântuitorul coboară din Galileea natală şi, după ce străbate Samaria (vezi harta alăturată), trece Iordanul. În Biblia Teoctist, la Matei 19, 1 aflăm că „a venit în hotarele Iudeii, dincolo de Iordan“, iar la Marcu 10, 1 la fel, că: „a venit în hotarele Iudeii, de cealaltă parte a Iordanului“. Ei bine, de cealaltă parte a Iordanului, în dreptul Iudeii şi al Samariei era (vezi, iarăşi, harta) Perea, condusă pe atunci, ca şi Galileea, de tetrarhul Herod Antipa.
Perea nu apare în Sfintele Scripturi cu acest nume, grecesc (gr. Περαία “ţara, ţinutul de dincolo (de râu, de mare)”, fiind pomenită exclusiv în formularea „(de) dincolo de Iordan“. Aici, în Perea, boteza cu apă Înaintemergătorul (Ioan, 1, 28: „dincolo de Iordan, unde boteza Ioan“), tot aici a fost şi botezul Domnului (Ioan 3, 26: „Şi au venit la Ioan şi i-au zis: Rabi, Acela care era cu tine, dincolo de Iordan, şi despre Care tu ai mărturisit, iată El botează şi toţi se duc la El“), aici venea Iisus când voia să scape de urmăritori (Ioan, 10, 39-40: „Căutau deci iarăşi să-l prindă şi Iisus a scăpat din mâna lor. Şi a plecat iarăşi dincolo de Iordan, în locul unde Ioan boteza la început, şi a rămas acolo“). Peste tot, în aceste versete apare, în originalul grecesc al Evangheliilor, „peran tou Iordanou“.
„Dincolo de Iordan“ desemnând, aşa cum am văzut, Perea, o provincie diferită de Iudea, formularea „a venit în hotarele Iudeii, dincolo de Iordan“ (Matei 19, 1) este inexactă. În realitate, Iisus a coborât din Galileea, prin Samaria (amândouă aflate pe malul drept al Iordanului, care izvorăşte din Munţii Antilibanului şi se scurge spre sud, vărsându-se în Marea Moartă), s-a apropiat de hotarele Iudeii şi a trecut râul, în Perea. „În hotarele Iudeii“ ar trebui prin urmare diortosit „la hotarele Iudeii“ ori „în apropierea hotarelor Iudeii“.
Pentru articolul integral din "Ziarul de duminică" click AICI

duminică, 9 decembrie 2012

Dificultatea alegerii între produsele politice de mall


de Alexandru Ciolan

Liturghia s-a terminat cu îndemnul (al preotului, nu al Bisericii) de a merge să ne facem datoria de cetăţeni. Cei care mă cunoaşteţi ştiţi deja ce cred despre alegerile de sfârşit de an 2012.
Am mers, aşadar, să aleg... Secţia de votare nu am putut-o alege, eram deja arondat... Dintre fetele drăguţe care controlau listele şi aplicau timbrul "Votat" pe cartea de identitate nu am putut alege, eram deja arondat... Dintre cabinele de vot – asta da!, am putut alege, două erau libere, aşa că am putut alege.
Am intrat în cabină şi, cu mâna dreaptă, am aplicat multiplu ştampila pe buletinele sprijinite de mâna stângă (e singurul exemplu pe care îl ştiu că în momentele de cumpănă stânga şi dreapta cooperează). Am ieşit din cabină mulţumit că mi-am anulat votul şi am depus fiecare buletin în cutia corespunzătoare (nu am putut alege, să depun, de pildă, buletinul pentru Senat în cutia pentru Cameră şi invers...).
Cât despre cei între care aveam de ales... Erau (sunt şi vor fi...) aceiaşi pui de crescătorie frumos ambalaţi, etalaţi pe rafturile mall-ului politic. Nenaturali, lipsiţi de gust, nesănătoşi, ba chiar purtători şi cauzatori de boală. Cum să alegi între ei? Singura soluţie e să-i alegi pe toţi, nealegând pe nici unul...
Aştept cu indiferenţă rezultatul alegerilor de sfârşit de an 2012...